Sursa foto:TVR Moldova Vizualizari:
„România în fiecare zi”. Oleg Danovski, întemeietorul şcolii româneşti de balet modern
Oleg Danovski, născut pe. 9 februarie 1917, în Voznesensk, Ucraina rusă şi decedat pe 21 octombrie 1996, în Constanţa, România, a fost un dansator şi coregraf român, întemeietorul şcolii româneşti de balet modern, fondatorul şi directorul primului teatru de balet din România, instituţie care din 1990, prin hotărârea ministrului culturii, Andrei Pleşu[1] îi poartă numele - Teatrul Naţional de Operă şi Balet "Oleg Danovski" din Constanţa. A apărut pe toate marile scene ale lumii, precum Teatrul Bolşoi, Opera din Milano sau Metropolitan New York, iar sub conducerea sa baletul românesc s-a bucurat de succese şi recunoaştere fără precedent în străinătate.
Cel care avea să fie supranumit "Sfinxul Slav" s-a născut în localitatea Voznesensk, Republica rusă (azi, regiunea ucraineană Mîkolaiiv), dar avea origini germane: tatăl său, von Hildebrand, aparţinea unei familii de baroni aduşi de Petru cel Mare din Germania. Când bolşevicii au luat puterea prin forţă, acesta a luptat ca ofiţer împotriva lor, fapt care l-a determinat să o trimită pe soţia sa, Juliette, la adăpost la Cernăuţi. Din 1920, ea s-a angajat ca maestră de balet la Teatrul din Cernăuţi, astfel încât Oleg Danovski a crescut de mic într-un mediu artistic. Iniţial, a dovedit o înclinaţie specială pentru vioară, instrument pe care l-a studiat timp de 7 ani. Ulterior s-a dedicat dansului.
La 14 ani a ales să fugă la Bucureşti cu o elevă de-a mamei sale. După o perioadă de lipsuri, în care-a dormit în parcul Cişmigiu şi a mâncat doar pâine şi apă, s-a angajat ca balerin la Teatrul Cărăbuş. Foarte curând avea să devină prim solist, acceptând provocarea de-al înlocui pe balerinul care se îmbolnăvise. Remarcabila sa evoluţie la premieră i-a adus supranumele de "Sfinxul Slav".
a 17 ani devenea cel mai tânăr coregraf din lume, activând o vreme la Teatrul Evreiesc, unde a studiat regia cu Iacob Sternberg. Apoi s-a angajat ca solist la Opera Română din Bucureşti, unde a început să monteze spectacole remarcabile. A avut privilegiul să colaboreze cu mari artişti ai vremii precum Josephine Baker sau Boris Kneazev - pedagog care formase şi iluştrii dansatori ai Operei de la Paris. Celebrul Robert Helpmann l-a invitat să monteze la Londra "Lacul lebedelor" - capodopera sa fiind printre cele mai bune montări cunoscute. Şi-a format un ansamblu de 150 de balerini iar în 1949 a devenit decanul Academiei de balet.
A militat pentru separarea Baletului de Operă, fără succes. În cele din urmă a solicitat pensionarea de la teatrul din Bucureşti, dar a fost refuzat. În 1978, în drum spre Varna, unde urma să jurizeze un festival internaţional de balet, a făcut un popas la Constanţa, unde s-a întâlnit cu directorul Teatrului de revistă "Fantasio", Aurel Manolache, care i-a propus o colaborare. Oleg Danovski l-a convins să înfiinţeze o secţie de balet a Teatrului Fantasio: "Ansamblul de balet clasic şi contemporan", iniţial constituit din tineri absolvenţi ai liceelor de coregrafie din Bucureşti şi Cluj, primul spectacol montat fiind "Chopiniana". Aici, Oleg Danovski a montat trilogia ceaikovskiană: Lacul lebedelor, Frumoasa din pădurea adormită şi Spărgătorul de nuci. Prin legăturile sale cu impresarul german Landgraff, renumele balerinilor români a depăşit pentru prima oară graniţele ţării, iar turneul anual în Germania al Teatrului de Balet din Constanţa a ajuns o tradiţie care continuă şi în zilele noastre.
Câteva dintre spectacolele care poartă amprenta geniului său coregrafic sunt: Spărgătorul de nuci, Lacul lebedelor, "Cenuşăreasa", "Giselle", "Rapsodia de Enescu" sau "Chopiniana". Ultimul său spectacol, creat cu puţin înainte de moarte, în 1996, a fost "Crăiasa zăpezilor": deşi grav bolnav, Oleg Danovski a reuşit să-l monteze în doar două săptămâni.
În 1990, prin hotărârea ministrului culturii, Andrei Pleşu, excepţionala instituţie constănţeană fondată de Oleg Danovski îşi câştiga în sfârşit autonomia, sub numele Teatrul de Balet "Oleg Danovski". La 8 ani de la moartea maestrului, şi în profund dezacord cu eforturile sale şi aspiraţia ca baletul să beneficieze de o instituţie de sine-stătătoare, Teatrul de Balet a fost desfiinţat, fiind comasat cu Opera prin hotărârea nr. 151 din 2004 a Direcţiei de Cultură a Consiliului Judeţean Constanţa. Din 2010, Teatrul Naţional de Operă şi Balet "Oleg Danovski" a intrat în administrarea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional.
La 14 ani a ales să fugă la Bucureşti cu o elevă de-a mamei sale. După o perioadă de lipsuri, în care-a dormit în parcul Cişmigiu şi a mâncat doar pâine şi apă, s-a angajat ca balerin la Teatrul Cărăbuş. Foarte curând avea să devină prim solist, acceptând provocarea de-al înlocui pe balerinul care se îmbolnăvise. Remarcabila sa evoluţie la premieră i-a adus supranumele de "Sfinxul Slav".
a 17 ani devenea cel mai tânăr coregraf din lume, activând o vreme la Teatrul Evreiesc, unde a studiat regia cu Iacob Sternberg. Apoi s-a angajat ca solist la Opera Română din Bucureşti, unde a început să monteze spectacole remarcabile. A avut privilegiul să colaboreze cu mari artişti ai vremii precum Josephine Baker sau Boris Kneazev - pedagog care formase şi iluştrii dansatori ai Operei de la Paris. Celebrul Robert Helpmann l-a invitat să monteze la Londra "Lacul lebedelor" - capodopera sa fiind printre cele mai bune montări cunoscute. Şi-a format un ansamblu de 150 de balerini iar în 1949 a devenit decanul Academiei de balet.
A militat pentru separarea Baletului de Operă, fără succes. În cele din urmă a solicitat pensionarea de la teatrul din Bucureşti, dar a fost refuzat. În 1978, în drum spre Varna, unde urma să jurizeze un festival internaţional de balet, a făcut un popas la Constanţa, unde s-a întâlnit cu directorul Teatrului de revistă "Fantasio", Aurel Manolache, care i-a propus o colaborare. Oleg Danovski l-a convins să înfiinţeze o secţie de balet a Teatrului Fantasio: "Ansamblul de balet clasic şi contemporan", iniţial constituit din tineri absolvenţi ai liceelor de coregrafie din Bucureşti şi Cluj, primul spectacol montat fiind "Chopiniana". Aici, Oleg Danovski a montat trilogia ceaikovskiană: Lacul lebedelor, Frumoasa din pădurea adormită şi Spărgătorul de nuci. Prin legăturile sale cu impresarul german Landgraff, renumele balerinilor români a depăşit pentru prima oară graniţele ţării, iar turneul anual în Germania al Teatrului de Balet din Constanţa a ajuns o tradiţie care continuă şi în zilele noastre.
Câteva dintre spectacolele care poartă amprenta geniului său coregrafic sunt: Spărgătorul de nuci, Lacul lebedelor, "Cenuşăreasa", "Giselle", "Rapsodia de Enescu" sau "Chopiniana". Ultimul său spectacol, creat cu puţin înainte de moarte, în 1996, a fost "Crăiasa zăpezilor": deşi grav bolnav, Oleg Danovski a reuşit să-l monteze în doar două săptămâni.
În 1990, prin hotărârea ministrului culturii, Andrei Pleşu, excepţionala instituţie constănţeană fondată de Oleg Danovski îşi câştiga în sfârşit autonomia, sub numele Teatrul de Balet "Oleg Danovski". La 8 ani de la moartea maestrului, şi în profund dezacord cu eforturile sale şi aspiraţia ca baletul să beneficieze de o instituţie de sine-stătătoare, Teatrul de Balet a fost desfiinţat, fiind comasat cu Opera prin hotărârea nr. 151 din 2004 a Direcţiei de Cultură a Consiliului Judeţean Constanţa. Din 2010, Teatrul Naţional de Operă şi Balet "Oleg Danovski" a intrat în administrarea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional.
