Sursa foto:TVR Moldova Vizualizari:
Ambasadorii Succesului. Povestea Liliei Bicec-Zanardelli, fosta jurnalistă din R. Moldova plecată clandestin în Italia
Lilia Bicec-Zanardelli a fost jurnalist în Republica Moldova dar a plecat în Italia în urmă cu 20 de ani. Era o perioadă în care Republica Moldova înregistra un exod al femeilor fără precedent. A ajuns în peninsulă clandestin, ca multe alte femei care au ales atunci calea străinătăţii. La început, a înfruntat multe situaţii dificile, iar despărţirea de copii a măcinat-o multă vreme. Despre drama migraţiei masive, Lilia Bicec povesteşte în cărţile sale, traduse tot de ea şi în limba italiană. A fost făcut chiar şi un film documentar iar Lilia Bicec a devenit ambasador al miilor de femei şi familii, care au trecut prin chinurile migraţiei. Vă invit să cunoaşteţi o parte din biografia scriitoarei, în reportajul care urmează.
În Republica Moldova, Lilia Bicec-Zanardelli a lucrat mai mulţi ani în presă, dar în urmă cu două decenii, când în Republica Moldova se afla într-un mare impas economic, a hotărât să se stabilească peste hotare. Îşi aminteşte cât de greu era atunci să ajungi într-o ţară din Uniunea Europeană.
LILIA BICEC-ZANARDELLI, scriitoare stabilită în Italia: Am venit clandestin. Ne-au arestat la frontierea Republicii Cehe cu Germania. Am făcut 24 de ore de închisoare. Am stat la o casă părăsită vreo 3 zile, s-au întâmplat de toate. Impactul cu această casă a fost unul mare, eram 30 de moldoveni acolo. Vă imaginaţi, să vii din Moldova unde ai casă, masă şi să te pomeneşti în această casă fără geamuri.
La început a schimbat mai multe locuri de muncă, total diferite de meseria de ziarist. A fost bonă şi a îngrijit de bătrâni. Femeia spune că despărţirea de copii a fost cel mai dureros moment din viaţa ei. Toate suferinţele şi frământările de mamă şi de emigrant, le-a adunat în 62 de scrisori adresate copiilor săi, care nu au ajuns însă niciodată la destinatari. Le-a considerat un testament spiritual lăsat familiei.
LILIA BICEC-ZANARDELLI, scriitoare stabilită în Italia: Prima scrisoare pe care am scris-o a fost despre cele 24 de ore de închisoare. După care m-am gândit că eu nu pot să trimit asta copiilor mei. Ca pentru orice copil, mama lui e ideală. Iar în momentul în care vor citi că mama lor a fost cu cătuşe pe mâini va fi o traumă psihologică pentru ei.
O experienţă tragică din viaţă, a determinat-o să adune într-o carte toate răvaşele necitite de copii, care descriu detaliat drama exodului feminin.
LILIA BICEC-ZANARDELLI, scriitoare stabilită în Italia: Pierderea fiului meu m-a bulversat la maxim şi mi-am zis că dacă scrisorile au fost pentru Cristina şi Stas, iar unul dintre destinatari nu a mai avut posibilitatea să citească aceste scrisori, de ce să nu fac o carte. Şi aşa a apărut Testamentul necitit.
Cartea "Testamentul necitit" a fost tradusă chiar de autoare în limba italiană şi a avut mare succes. Mai târziu, în baza cărţii, o echipă de producţie din Italia, a făcut un documentar, filmat atât în Republica Moldova, cât şi în peninsulă. Filmul a apărut sub denumirea "Am şi eu un loc în lume" şi a fost difuzat la postul de televiziune RAI3.
LILIA BICEC-ZANARDELLI, scriitoare stabilită în Italia: S-au filmat 100 de ore pentru documentarul de o oră. Regret că nu mi-a cerut nimeni să-l traducem şi să-l prezentăm şi în Moldova, pentru că este copleşitor documentarul.
Basarabeanca nu s-a oprit aici. A continuat să scrie despre realitatea crudă a migraţiei femeilor, care în anii 2000 a luat proporţii colosale în Republica Moldova. Aşa a apărut cea de-a doua carte – Bumerang, care, la fel, a fost tradusă în limba italiană.
LILIA BICEC-ZANARDELLI , scriitoare stabilită în Italia: De ce se numeşte cartea bumerang. Ca şi obiectul, dacă nu esti atent, se întoarce şi te poate lovi. Aşa a fost şi cu emigraţia. A pornit de la noi, de la femei şi a lovit tot în noi, pentru că a lovit în copiii noştri. În momentul când suntem departe de familie, s-au produs divorţurile, s-a produs distanţa asta mare între noi mamele şi copii. Nu doar distanţa, dar şi ruptura. Un astfel de exod feminin nu s-a mai înregistrat în lume. Suntem primii, probabil, în toată lumea. Aceasta am şi încercat prin carte, să arăt faţa adevărată a emigraţiei. Am încercat să ne salvăm familiile, să ne salvăm ţara, dar am luat asupra noastră o responsabilitate prea mare şi prea dură.
A urmat romanul "Lagărul 33", în care autoarea redă ororile masacrului prizonierilor celui de-al doilea război mondial, din lagărul 33, de lângă Bălţi. Lilia Bicec-Zanardelli nu e doar scriitoare. Se implică în mai multe proiecte culturale, fiind şi mediator lingvistic.
LILIA BICEC-ZANARDELLI, scriitoare stabilită în Italia: Respect foarte mult atât Republica Moldova cât şi Italia. Una m-a crescut şi m-a educat, alta mi-a dat posibilitatea să evoluez în continuare. Mi-am dat seama la un moment dat - cărţile mele sunt ca un podişor între cele două ţări.
Acum poate spune că a trăit mai mulţi ani în Italia decât în Republica Moldova, dar chiar şi aşa, basarabeanca nu-şi uită rădăcinile.
LILIA BICEC-ZANARDELLI, scriitoare stabilită în Italia: Ceea ce le-aş dori concetăţenilor mei este să fim uniţi, pentru că suntem atât de dezbinaţi şi puţini. Iar dacă nu ne unim, nu vom reuşi nimic să facem. Să fie mai multă iubirea chiar şi mai puţină invidie şi răutate.
LILIA BICEC-ZANARDELLI, scriitoare stabilită în Italia: Am venit clandestin. Ne-au arestat la frontierea Republicii Cehe cu Germania. Am făcut 24 de ore de închisoare. Am stat la o casă părăsită vreo 3 zile, s-au întâmplat de toate. Impactul cu această casă a fost unul mare, eram 30 de moldoveni acolo. Vă imaginaţi, să vii din Moldova unde ai casă, masă şi să te pomeneşti în această casă fără geamuri.
La început a schimbat mai multe locuri de muncă, total diferite de meseria de ziarist. A fost bonă şi a îngrijit de bătrâni. Femeia spune că despărţirea de copii a fost cel mai dureros moment din viaţa ei. Toate suferinţele şi frământările de mamă şi de emigrant, le-a adunat în 62 de scrisori adresate copiilor săi, care nu au ajuns însă niciodată la destinatari. Le-a considerat un testament spiritual lăsat familiei.
LILIA BICEC-ZANARDELLI, scriitoare stabilită în Italia: Prima scrisoare pe care am scris-o a fost despre cele 24 de ore de închisoare. După care m-am gândit că eu nu pot să trimit asta copiilor mei. Ca pentru orice copil, mama lui e ideală. Iar în momentul în care vor citi că mama lor a fost cu cătuşe pe mâini va fi o traumă psihologică pentru ei.
O experienţă tragică din viaţă, a determinat-o să adune într-o carte toate răvaşele necitite de copii, care descriu detaliat drama exodului feminin.
LILIA BICEC-ZANARDELLI, scriitoare stabilită în Italia: Pierderea fiului meu m-a bulversat la maxim şi mi-am zis că dacă scrisorile au fost pentru Cristina şi Stas, iar unul dintre destinatari nu a mai avut posibilitatea să citească aceste scrisori, de ce să nu fac o carte. Şi aşa a apărut Testamentul necitit.
Cartea "Testamentul necitit" a fost tradusă chiar de autoare în limba italiană şi a avut mare succes. Mai târziu, în baza cărţii, o echipă de producţie din Italia, a făcut un documentar, filmat atât în Republica Moldova, cât şi în peninsulă. Filmul a apărut sub denumirea "Am şi eu un loc în lume" şi a fost difuzat la postul de televiziune RAI3.
LILIA BICEC-ZANARDELLI, scriitoare stabilită în Italia: S-au filmat 100 de ore pentru documentarul de o oră. Regret că nu mi-a cerut nimeni să-l traducem şi să-l prezentăm şi în Moldova, pentru că este copleşitor documentarul.
Basarabeanca nu s-a oprit aici. A continuat să scrie despre realitatea crudă a migraţiei femeilor, care în anii 2000 a luat proporţii colosale în Republica Moldova. Aşa a apărut cea de-a doua carte – Bumerang, care, la fel, a fost tradusă în limba italiană.
LILIA BICEC-ZANARDELLI , scriitoare stabilită în Italia: De ce se numeşte cartea bumerang. Ca şi obiectul, dacă nu esti atent, se întoarce şi te poate lovi. Aşa a fost şi cu emigraţia. A pornit de la noi, de la femei şi a lovit tot în noi, pentru că a lovit în copiii noştri. În momentul când suntem departe de familie, s-au produs divorţurile, s-a produs distanţa asta mare între noi mamele şi copii. Nu doar distanţa, dar şi ruptura. Un astfel de exod feminin nu s-a mai înregistrat în lume. Suntem primii, probabil, în toată lumea. Aceasta am şi încercat prin carte, să arăt faţa adevărată a emigraţiei. Am încercat să ne salvăm familiile, să ne salvăm ţara, dar am luat asupra noastră o responsabilitate prea mare şi prea dură.
A urmat romanul "Lagărul 33", în care autoarea redă ororile masacrului prizonierilor celui de-al doilea război mondial, din lagărul 33, de lângă Bălţi. Lilia Bicec-Zanardelli nu e doar scriitoare. Se implică în mai multe proiecte culturale, fiind şi mediator lingvistic.
LILIA BICEC-ZANARDELLI, scriitoare stabilită în Italia: Respect foarte mult atât Republica Moldova cât şi Italia. Una m-a crescut şi m-a educat, alta mi-a dat posibilitatea să evoluez în continuare. Mi-am dat seama la un moment dat - cărţile mele sunt ca un podişor între cele două ţări.
Acum poate spune că a trăit mai mulţi ani în Italia decât în Republica Moldova, dar chiar şi aşa, basarabeanca nu-şi uită rădăcinile.
LILIA BICEC-ZANARDELLI, scriitoare stabilită în Italia: Ceea ce le-aş dori concetăţenilor mei este să fim uniţi, pentru că suntem atât de dezbinaţi şi puţini. Iar dacă nu ne unim, nu vom reuşi nimic să facem. Să fie mai multă iubirea chiar şi mai puţină invidie şi răutate.