Sursa foto:TVR Moldova Vizualizari:
Din nou în prag de război. La 30 de ani de la începutul conflictului armat de la Nistru, în satele situate în Zona de Securitate s-au auzit din nou explozii
La 30 de ani de la începutul conflictului armat de la Nistru, în satele situate în Zona de Securitate s-au auzit din nou explozii. Localnicii se tem că războiul dus de Rusia împotriva Ucraina s-ar putea extinde şi pe teritoriul Republicii Moldova.
Coşniţa, Pohrebea şi Doroţcaia sunt trei sate învecinate din stânga Nistrului, dar aflate sub controlul autorităţilor de la Chişinău. Aici locuiesc aproape zece mii de cetăţeni ai Republicii Moldova. Oamenii trăiesc cu frica în sân şi spun că ultimele incidente din regiunea transnistreană îi duc cu gândul la ororile războiul din 1992.
"Auzim că sunt explozii şi stăm cu frica-n sân, că ştim ce-i asta. Nu putem să avem niciun fel de păreri bune, suntem toată vremea în gardă, ce o să fie, aşteptăm zi de zi. Vă aduceţi aminte de războiul din 92 cumva? Cum să nu ne aducem aminte dacă l-am trăit. Lumânări mi-am cumpărat de parafină, căci ştim că am stat fără lumină. Satul nostru a fost în mijloc, plutonul era în Coşniţa, dar luptele erau în partea noastră de sat şi în partea cealaltă de sat. Nu vrem să se repete, dar nu ne întreabă nimeni pe noi."
"Acuma nu e ceea ce o fost odată. Alt armament, alte muniţii au şi ne temem, întradevăr ne temem, pentru copii, nepoţi, am şi un băiat mare care mi-i frică. Avem frică pentru copii, căci în 1992 am văzut ce înseamnă asta. Am fost şi refugiaţi şi ascunşi, lacrimi au fost. Ce a fost nu ne dorim, vrem pace."
Pace îşi doresc şi combatanţii care au luptat în 1992 pentru apărarea independenţei şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova. Veteranii ştiu cu adevărat ce înseamnă război.
GHEORGHE CORNIENCO, veterat de război: "Parcă suntem liberi, dar oricum în suflet fierbe ceva, ca să nu fie ceva mai straşnic. Nu am vrea să fie nimic, căci avem şi nepoţi şi strănepoţi şi ne-am dori să trăiască măcar ei în pace."
Ce alte mărturii au mai făcut oamenii, vedeţi, sâmbătă, în rubrica "Reportajele Telejurnalui".
"Auzim că sunt explozii şi stăm cu frica-n sân, că ştim ce-i asta. Nu putem să avem niciun fel de păreri bune, suntem toată vremea în gardă, ce o să fie, aşteptăm zi de zi. Vă aduceţi aminte de războiul din 92 cumva? Cum să nu ne aducem aminte dacă l-am trăit. Lumânări mi-am cumpărat de parafină, căci ştim că am stat fără lumină. Satul nostru a fost în mijloc, plutonul era în Coşniţa, dar luptele erau în partea noastră de sat şi în partea cealaltă de sat. Nu vrem să se repete, dar nu ne întreabă nimeni pe noi."
"Acuma nu e ceea ce o fost odată. Alt armament, alte muniţii au şi ne temem, întradevăr ne temem, pentru copii, nepoţi, am şi un băiat mare care mi-i frică. Avem frică pentru copii, căci în 1992 am văzut ce înseamnă asta. Am fost şi refugiaţi şi ascunşi, lacrimi au fost. Ce a fost nu ne dorim, vrem pace."
Pace îşi doresc şi combatanţii care au luptat în 1992 pentru apărarea independenţei şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova. Veteranii ştiu cu adevărat ce înseamnă război.
GHEORGHE CORNIENCO, veterat de război: "Parcă suntem liberi, dar oricum în suflet fierbe ceva, ca să nu fie ceva mai straşnic. Nu am vrea să fie nimic, căci avem şi nepoţi şi strănepoţi şi ne-am dori să trăiască măcar ei în pace."
Ce alte mărturii au mai făcut oamenii, vedeţi, sâmbătă, în rubrica "Reportajele Telejurnalui".
