„România în fiecare zi”. S-a născut istoricul şi sociologul Dimitrie Gusti

Membru al Academiei Române din 1919, apoi preşedintele acesteia (1944 - 1946), Ministrul Instrucţiunii Publice, Cultelor şi Artelor între 1932 şi 1933, profesor la Universităţile din Iaşi şi Bucureşti, Dimitrie Gusti este considerat a fi creatorul sociologiei româneşti.
 

De la vârsta de şase ani până în 1898 a urmat şcoala primară, la internatul „Caracaş” şi liceul la „Institutele Unite” din Iaşi. Între 1898 şi 1899 frecventează Universitatea din Iaşi, la Facultatea de Litere, Drept şi Ştiinţe. În 1899 s-a mutat la Universitatea „Friedrich Wilhelm” (Friedrich-Wilhelms-Universität) din Berlin, iar din 1900 în Leipzig, unde i-a avut ca profesori pe Wilhelm Wundt, Paul Barth şi Karl Bücher. Obţine distincţia „Doctor în filosofie” cu disertaţia Egoismus und Altruismus. Zur soziologischen Motivation des praktischen Wollens.

În 1908, interesat de diverse discipline, s-a întors la Berlin, unde a studiat sociologia cu Georg Simmel, Ferdinand Tönnies, Leopold von Wiese şi Max Weber, filozofia cu Friedrich Paulsen şi jurisprudenţa cu Franz von Liszt şi Rudolf Stammler. În 1908 s-a dus la sociologul Émile Durkheim la Paris şi, de asemenea, a fost interesat de autori englezi, precum Herbert Spencer.

În 1910 devine profesor la Universitatea din Iaşi, unde a predat etica şi sociologia la Catedra de Istorie a Filosofiei Greceşti, Etică şi Sociologie din cadrul Facultăţii de Litere şi Filosofie. În 1920 se transferă la Universitatea din Bucureşti, la catedra de Sociologie, Etică şi Estetică a Facultăţii de Litere.

A iniţiat şi îndrumat acţiunea de cercetare monografică a satelor din România (1925 - 1948). A obţinut legiferarea serviciului social (1939), prin care se instituţionaliza, pentru prima oară în lume, cercetarea sociologică, îmbinată cu acţiunea socială practică şi cu pedagogia socială.

A fondat şi condus Asociaţia pentru Ştiinţa şi Reforma Socială (1919 - 1921), Institutul Social Român (1921 - 1939, 1944-1948), Institutul de Ştiinţe Sociale al României (1939 - 1944), Consiliul Naţional de Cercetări Ştiinţifice(1947 - 1948). A creat, împreună cu Victor Ion Popa, H. H. Stahl şi G. Focşa, Muzeul Satului (1936).

În domeniul literar-ştiinţific, Gusti a înfiinţat şi a condus revistele „Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială” (1919 - 1943) şi „Sociologie românească” (1936 - 1944).

După invadarea şi ocuparea României de către Armata Roşie (la 23 august 1944), Partidul Comunist din România a încercat, în zadar, să-l câştige pe Gusti de partea sa, cu oferte de colaborare; cu toate acestea, Dimitrie Gusti a devenit membru al ARLUS şi a fost invitat în Uniunea Sovietică pentru a participa la ceremonii oficiale.

Gusti a fost membru al unei loji masonice din Iaşi.